Clonarea umană

Nu am mai participat de ceva timp la Blog Power, concursul celor de la MWB. M-am gândit să o fac acum. Tema ediţiei de săptămâna asta, propusă de Irealia, este: clonarea umană - act salvator sau mână criminală?.

Părerea mea este că, cel puţin în ce priveşte mâna, dacă clonarea se realizează cu succes atunci ea (mâna) n-are cum fi criminală, că doar nu ne-om apuca să clonăm infractori... Lăsând gluma la o parte, în ultima vreme omul a fost preocupat să creeze lucruri în serie. Din motive comerciale, evident, în fiecare an ies pe bandă rulantă n maşini Ford de un anumit tip, absolut identice1 - de la caroserie şi până la funcţionarea motorului sau computerul de bord. Nu numai maşini dar aproape tot ce putem achiziţiona din magazine: farfurii, sisteme audio, dulciuri, caiete pentru copii etc etc sunt scoase zilnic în serii, copii identice realizate după acelaşi tipar. Clone, am putea spune. Probabil clonarea umană ne va face să scoatem întregi generaţii de Albert Einsteini, Isuşi sau Budhaşi. Pare greu de crezut dar de ce n-ar fi posibil? În fond, am avut atât de mare succes cu maşinile Ford, am perfecţionat clonarea acestora foarte repede. Însă la oameni ceva este diferit.

Nu ştiu dacă aţi văzut Star Trek Enterprise. Este în film un episod2 în care Archer îşi duce nava defectă la o staţie spaţială spre a fi reparată. Spre uimirea întregului echipaj, acea staţie era operată complet automat, fără a avea forme de viaţă la bord. Reparaţiile încep dar peste noapte unul din membrii echipajului moare. Consultându-l, doctorul navei descoperă că anticorpii3 inoculaţi de el într-un vaccin anterior erau şi ei morţi, lucru imposibil căci ei ar fi trebuit să mai supravieţuiască un timp după decesul gazdei. Aşa îşi dau seama că acel corp era o copie, o clonă perfectă a respectivului om. Ulterior îl găsesc pe acea staţie, fusese teleportat într-o cameră şi conectat prin aparate şi cabluri la alte fiinţe aflate acolo, de asemenea răpite de pe alte nave. Staţia le folosea creierele pentru a-şi mări capacitatea computerului propriu. Până la urmă reuşesc să-l salveze şi să plaseze acolo o bombă, care explodează distrugând în mare parte staţia respectivă şi eliberându-le nava. Ultimele imagini ne prezintă braţele mecanice ale staţiei rămase în urma lor, reparând-o...

Ideea era că acea staţie foarte avansată tehnologic putea clona perfect, până în cele mai fine detalii, orice obiect mort, oricât de compelx, dar nu putea clona nici cea mai simplă formă de viaţă (acei anticorpi). Pentru că asta e diferenţa dintre oameni şi maşini: viaţa. Putem, aşadar, clona viaţa? Dacă ea este doar rezultatul materiei, atunci probabil că da. Dacă însă tradiţiile spirituale ale lumii au dreptate, iar fiinţa umană este nu doar trup ci şi suflet sau spirit, o perspectivă pe care oamenii actuali oameni de ştiinţă nici măcar nu o iau în considerare, atunci cum vor reuşi ei oare să duplice sufletul cuiva copiindu-i doar corpul fizic?

O întrebare la care, evident, răspunsul rămâne în seama cititorului...

Edit. Pe aceeaşi temă mai puteţi citi: Darul lui Poseidon, Tu, nu tu, celălalt tu şi Priveşte către viitor.

  1. exceptând unele erori inerente de producţie []
  2. sezonul 2, episodul 4 - Dead Stop []
  3. de fapt mai probabil organisme virale dar nu mai reţin cu precizie acest detaliu aşa că să lăsăm aşa, e mai intuitiv şi merge la un film SF []

22 comentarii

  1. Un articol interesant care a scos în evidenţă un adevăr. “Sufletul nu poate fi clonat”. Cu alte cuvinte, omul se întinde doar cât îi ajunge plapuma.

  2. ca să îţi răspund la întrebare… mă gândesc la celebrul clan krupp, cei care în setea lor au dorit să obţină mai întâi un oţel mai bun decât cel suedez (era aproape amuzant modul de spionaj pe la garduri din acele vremuri) şi mai apoi tunuri din ce în ce mai mari, tunuri care au servit direct intereselor naziste.
    este greu de decis când anume ceva ce pare iniţial bun, devine rău şi de aceea cred că clonarea, oricât ar servi intereselor medicale şi ştiinţifice, nu numai că nu poate copia în integralitate fiinţa, dar nici nu ar fi esenţialmente un lucru bun. nu mi-ar place să mă văd pe stradă în mai multe exemplare. ;)

  3. E exact ce am spus eu in articolul meu. Luam exemple din carti si din filme. Acei oameni nu sunt documentati stiintific, dar au imaginatie bogata. Nu stim ca asa vor sta lucrurile, dar luam de buna imaginatia lor.

    Dar asta pentru ca oamenii de stiinta prefera sa taca. pacat :)

  4. @psi

    Cum, ai văzut tu ceva folosit în rău în ziua de astăzi? Noi folosim totul în bine. Nu vezi scenariile filmelor SF care implică clonări ce luminoase sunt?

    @Drd Emil Calinescu

    Ţi-am citit articolul. Regizorii de filme nu sunt documentaţi în ce priveşte cum se realizează clonarea dar sunt să zicem destul de documentaţi în cum a folosit omenirea de-a lungul istoriei diverse chestii, fie în bine, fie în rău…

  5. Fain exemplul cu star trek :) Vorbeam azi, ii spuneam lui Emil, clonarea perfecta e imposibila, ADN.ul e singurul lucru ce nu poate fi clonat, desi plecand de la aceleasi radacini, se va ramifica in mod unic pentru fiecare, teste relativ recente au demonstrat asta si anume ca adn.ul se ramifica complet diferit de cel al ”originalului” astfel ca ”clona” va fi doar fizionomic identica cu originalul!

  6. chiar crezi ca apuci sa vezi cum evolueaza lucrurile?

    vorba veche a baierilor de la morometii: nu mai stie nimeni ce inseamna revolutie, mai nou daca taci, cica e evolutie”

    in viziunea mea nu cred ca ar aduce numai bine clonarea, desi ar avea categoric partile ei bune. insa, cum in orice bine exista si un rau…
    o mai stiti pe Dolly? in cat timp a murit de la clonare? repejor, 5- 6 ani, si nu era tocmai sanatoasa.
    so, cat vom mai exista noi si inca alte cel putin 10 generatii, nu cred ca va fi posibila clonarea, astfel incat lucrurile sa functioneze la parametrii stabilitiu de…naiba stie cine ca fiind normali.

  7. Presupunând însă că ar funcţiona, cam pentru ce clone te-ar bate gândul să faci comandă? Ale tale sau ale altora… :lol:

  8. dificila intrebare.
    nu cred ca m-ar bate gandul sa o fac.
    si daca sa zicem m-ar bate, m-as clona pe mine.
    am ganduri prea diabolice ca sa-mi motivez alegerea :D

  9. ca de exemplu să poţi fi cu iubitul în pat la ora fixată şi-n acelaşi timp liberă ca pasărea cerului? :))

  10. Pai da unde crezi ca ma uitam la gimnastica? Pe laptop

    Unde mai pui ca-n casa la mine nimeni nu stie romaneste darmite sa mai intre si cu nickul meu pe bloguri :D

  11. De-as avea……nici nu stii tu cat de talentata ar fi. Ar merge la cursuri de gatit si ar invata repede, repede inca 2 limbi straineze
    In plus ar face si-un bebelas

  12. Aia cu bebeluşul e cel mai uşor de făcut, i se poate îmtâmpla şi originalului… :lol: Clonele mele ar avea grijă să nu facă bebeluşi. :)

  13. Nu cred ca pe oamenii de stiinta ii intereseaza sa duplice sufletul si nici macar personalitatea cuiva, mi se pare ca nici nu ai cum. Clonarea se incadreaza in aria geneticii. Clonand ceva obtii un nou organism, dorit a fi identic, dpdv genetic cel putin, cu un altul. Si genele, desi au o influenta destul de mare asupra a ceea ce noi suntem, nu sunt singurii factori determinanti. Mai e si mediul – care actioneaza si el asupra si influenteaza dezvoltarea noastra ca indivizi.
    Se pot obtine cel mult organisme vii, similare noua dpdv genetic. Si vor avea propriul lor suflet, nu al ,,originalului”. Asa ma gandesc eu :P :)

  14. Da e intradevar ceva interesant…O astfel de tema nu oricine ar putea sa o abordeze. Defapt fiece persoana din univers are pe cineva care seamana in exterior cu altcineva.Dar nu s-a inventat inca aparat sau masinarie care sa poata copia exact o persoana,ma refer la toata fiinta,nu doar exteriorul,dar si interiorul ei inclusiv gindurile,emotiile,sentimentele…Nu ca nu as crede in noile tehnologii,dar pur si simplu nu se poate.Asa ca daca crezi ca o fiinta poate fi clonata in totalitate asa cum ai “clona” o simpla masina,te gresesti amarnic.

Leave a Reply to Drd Emil Calinescu Cancel reply