N-am mai făcut de mult recomandări de articole bune1 şi între timp am citit câteva, aşa că o să vă prezint o parte din ele acum. Ocazie cu care schimb titlul articolului din Mozaic în BlogZen. Eticheta o să rămână, însă, mozaic.
Şi-ncep cu un articol foarte frumos în care Hapi ne îndeamnă ca, dacă iubim pe cineva, să i-o spunem. Spune-mi că mă iubeşti este ceea ce ar trebui să auzim fiecare de la celălalt. Iar dacă nu auzim această rugăminte uneori nerostită atunci nu urechea ci inima ne este bolnavă. Da, ştiu, l-am mai linkuit da-mi place.
Însă degeaba iubeşti dacă părinţii sunt împotriva relaţiei. Despre comunitatea aromânilor şi obiceiurile lor, care poate s-au conservat în timp mai bine decât cele ale noastre, daco-românilor, puteţi citi mai multe în articolul Ne bârfesc mucanele 2 de pe forumul blogul Izabelei Papazicu. La subiectul pus în discuţie părerea mea e că dacă nu poţi trece peste cuvântul părinţilor pentru că de exemplu te aruncă în stradă şi depinzi financiar de ei înseamnă că nu eşti în stare deocamdată să întreţii o familie şi deci nu eşti suficient de matur să te însori. Încă nu eşti, cum s-ar zice, stăpânul vieţii tale.
Dar destul cu iubirea, fluturaşii şi stelele de pe cer, ar trebui să ne ocupăm puţin şi de politică căci suntem deja în plină pre-campanie electorală. N-aţi auzit termenul? Îl auziţi acum. Că şi campania asta e ca un aisberg: cea pe care o vedem înaintea alegerilor e fix vârful. De fapt, am putea spune că întreaga guvernare se compune din segmente diferite ale campaniei. Electorale. Că doar nu credeţi că există vreun alt motiv (decât cel electoral) pentru care politicienii îşi cască gura, indiferent când, în faţa camerelor de luat vederi... De luat vederea alegătorilor, evident. Ochiul atot-văzător este, în caz că nu ştiaţi, apanajul elitei.
Spiritul politic a înflorit în ultimele luni la orice colţ de stradă şi blog ca lotuşii crinii ciupercile după ploaie şi a ajuns să îmbrace forme uneori virulente. Este totuşi păcat să se ajungă la certuri sau disensiuni între persoane care înainte se înţelegeau, din motive de afinităţi sau viziune politică. Mai ales atunci când ambele variante pe care le ai la dispoziţie sunt proaste2. Aşa că, dacă sunteţi prea înfierbântaţi pe subiect, mai relaxaţi-vă, mai citiţi o carte... De exemplu Viscolul, de Vladimir Sorokin. Prezentarea lui isuciu mi-a trezit interesul pentru carte mai ceva ca un trailer pentru de un film. Ce altceva ţi-ai putea dori de la o recenzie?
Închei seria de astăzi într-o notă umoristică, în care dadatroll ne povesteşte experienţa lui Mordechai la cină. Şi vă anunţ pentru cei care aţi răspuns că am aprobat comentariile de la articolul Două trenuri de acum 5 zile.
Până data viitoare, cum zicea Marius Tucă, ţineţi aproape!
Io nu stiu cum sa interpretez faza aia cu parintii care te arunca in strada, e drept ca nici elan sa citesc n-am
Merci de nominalizare, ma mai paleste si pe mine inspiratiunea odata pe luna….
Păi dacă nu ştii de ce te bagi pe subiect?
Nu e blogstorming aici, sunt nişte recomandări pe care le fac eu cititorilor mei. Ei sunt liberi să citească sau nu sau să comenteze sau nu când vor şi ce vor din lista aia… sau nimic, cel puţin rămân linkurile pentru Google. Eu le-am recomandat pentru că mi-au plăcut. 
Eu m-as raporta la dovedeste-mi ca ma iubesti decat spune-mi ca ma iubesti mi se pare mai practic chiar daca sentimentul e unul mai astral…
deci nu mai e mozaic, e zen. pe hapi o cetisem deja… să lecturăm celelalte.
@Veronica
Dar e altă nuanţă aici. Nu se referă la vorbe goale ci la a-ţi exterioriza trăirile reale. Cine nu-şi iubeşte, spre exemplu, părinţii sau bunicii? Unii totuşi nu le spun “te iubesc” niciodată.
Succes cu site-ul dar dacă comentezi doar pentru link, el nu are valoare în comentarii, fiind no-follow. Evenzual vezi şi publicitate pe blog.
@Psi
Pe Hapi am mai linkuit-o, scrie frumos. De la mine o ştii? Şi da, e BlogZen.
Exact. Good point
Habar n-am de ce m-am bagat pe subiect. Poate pentru ca m-a impuns in coaste linkul de la tine
Si am citit restul articolului- adica parerile tale. N-am stiut ca trebuie sa facem o analiza a textului si eventual sa nu omitem virgulele.
Păi nu trebuie, lol. Tocmai asta-ţi ziceam mai sus. Nu trebuie să citeşti dacă nu ai chef. La fel şi pe Facebook, dacă am postat un link acolo nu e musai să-l citeşti. Nu te “împunge nimeni în coaste”.
Dar nu comenta dacă n-ai citit, adică mno, eşti liberă şi să comentezi, fireşte, dar e destul de aiurea să scrii “nu ştiu ce să zic la chestia x dar e drept că nici n-am citit-o”… 
Nu te opreşte nimeni să comentezi până la urmă dar eu de obicei las comentarii (şi la tine şi la alţii) acolo unde am citit şi simt că am ceva de spus… 
Dar nu comenta dacă n-ai citit, adică mno, eşti liberă şi să comentezi, fireşte, dar e destul de aiurea să scrii “nu ştiu ce să zic la chestia x dar e drept că nici n-am citit-o”
Am priceput. Repeti aceeasi fraza intoarsa cu curu-n sus
Chestia X era vis a vis de parintii care-si “arunca” eventual copiii in strada pentru ca nu fac ce vor ei. Vis a vis de asta nu am stiut ce sa comentez ( a se citi:cum sa intelegacest lucru)
2.Habar n-aveam de blog-zen-ul tau ca e un fel de…..joc-analiza-ce-o-ficare eventual se intinde pe mai multe episoade.
Da cum spuneam si-n alta parte, relax ca n-o sa mai creez eu precedente in ceea ce te priveste
Iar in ceea ce ma priveste- eu decid ce-i aiurea si ce nu. Tu poti doarsa spui: nu mai comenta pe blogul meu
N-am prea înţeles ce scrii. Mie îmi face plăcere că mă citeşti şi mă comentezi dar am vrut să zic să nu comentezi din obligaţie sau complezenţă, cum înţeleg că ai făcut mai sus… Asta apropo şi de like-urile de pe Facebook. Nu-mi place să-mi dea lumea like dacă nu a citit ce am postat acolo şi nu îi place…
Chestia cu părinţii se referă la comunităţile de aromâni unde, din ce am înţeles, deseori căsătoriile sunt aranjate de ei, care nu concep ca copiii lor să se însoare/mărite cu cineva care nu-i aromân. Mai multe informaţii găseşti pe blogul respectiv, care-i întreţinut de o aromâncă.
Iar BlogZen-ul e pur şi simplu un articol ca oricare altul, în care eu fac puţină reclamă unor articole pe care le-am citit şi care mi-au plăcut, de pe diverse bloguri… Nu implică nimic, nu-i nimic special, e un articol obişnuit. Până acum a mai avut două “ediţii” şi se chema Mozaic, de ieri i-am schimbat numele.
Sunt mai multe episoade pentru că evident că permanent citesc chestii interesante… dar sunt episoade independente, fără legătură sau continuitate între ele.
Pai de ce sa-ti tot repete cineva ca te iubeste ? Nu vezi sau nu simti acest lucru ? Vorbele pot fi mincinoase pe cand faptele exprima adevarul.
Din punctul meu de vedere, nu scrie nicăieri că trebuie să-i spui “te iubesc” de 5 ori pe zi. Dar măcar uneori să i-o spui, măcar în anumite momente mai speciale… Iar dacă ne referim la o relaţie de cuplu, fetele mai ales simt nevoia să li se spună sau arate.
Punctul de vedere al autoarei textului îl poţi afla întrebând-o pe ea la articolul cu pricina, pe care eu doar i l-am likuit…