După cum v-aţi dat fără îndoială seama din titlu, întrebarea vi se adresează vouă, iubiţi cititori. Faza e următoarea: eu sunt om. Şi om fiind, mă uit şi eu uneori, ca tot omul, la filme. După care scriu despre ele. Că nu ştiu dacă v-am spus, adică sigur v-am spus dar nu strică să vă reamintesc1, eu mai am un blog, de filme. Şi deci mă uit la un film şi deseori dupa aia îmi dau cu părerea despre el, că doar datul cu părerea e gratis şi oricine poate s-o facă, ca şi alte treburi, mai mari sau mai mici, e un talent al tuturor ăsta.
Acum, filme româneşti n-am văzut de mult. Practic am văzut foarte puţine din filmele astea noi, făcute după revoluţie.2 Pentru că da, "filme noi" la mine înseamnă filme făcute în ultimii ani. Nu neapărat anul acesta, nu neapărat luna aceasta. Oricât de ciudat v-ar putea părea. Dar să revenim, scriam că mai mult m-am uitat la filme străine. Şi de ce să nu recunosc, în multe ocazii am fost dezamăgit. Cum e şi cazul ultimului film despre care am scris, Cowboys & Aliens3 . O dezamăgire.
De ce? Păi mai ţineţi minte când eraţi mici şi vă jucaţi cu figurine de plastic care desemnau fie cowboys, fie indieni?4 Mno, aţi văzut vreuna care să reprezinte extratereştrii? Nici eu. Sau când vă jucaţi între voi de-a cowboy-i şi indienii, şi vă deghizaţi fie într-unii, fie în ceilalţi? V-aţi deghizat vreodată în extraterestru? Nici eu. Cu alte cuvinte filmul nu răspunde unor anumite nevoi profunde ale omului, nu se pliază pe direcţiile care îi structurează sufletul.
Bun, şi zilele trecute văd eu la televizor un domn care zice că românii deja fac filme bunuţe, bunicele şi foarte bune. Noa frate. Şi eu mă uitam la ăstea. Aşa că îmi doresc şi eu să vizionez nişte filme româneşti bune. Am văzut Filantropica, deci nu-l mai treceţi pe listă. Dar altele. Că ştiu că s-au făcut multe, au primit şi premii unele, eu n-am văzut nimic. Plec de la "prezumţia de film bun" şi sper să pot scrie pe blog: "copii, există şansa unei cariere cinematografice în România", spre deosebire de mult-vehiculatul "şanse în România există doar în filme".
Lumière-ajută! Dar parcă Lumière ăştia erau franţuji...
No, ca nu se inghesuie nimeni. Eu ma mai uit la filme romanesti, de cele mai multe ori cu scop precis, alteori ca se nimereste. O sa le iau aiurea, cum imi amintesc.
De fapt incep cu ce reproseaza cei mai multi din cei pe care-i cunosc filmelor romanesti: ca au sunet prost (da, da – oare pina cind?), ca inca multe au ca subiect comunismul si sint deprimante, ca au cadre lungi si statice in care nu se intimpla nimic, maninca unu o ciorba sau asa ceva.
Dintre cele care mi-au placut, (io una ma uit ca profanii, pentru subiect si jocul artistilor, nu ma stiu la unghiuri de filmare si treburi din astea): Marti, dupa Craciun – subiect modern, actori faini, decor contemporan, nici un graunte de comunism; Amintiri din epoca de aur – da sint din epoca de aur, dar sint legende urbane si deci privite cu umor si detasare; Nunta muta – pentru ca are un fel de realism magic si e cu Alex Potocean, care imi place mie f mult; Dupa dealuri, ca mi s-a parut foarte realist si likely sa se intimple in Romania si puteam sa jur ca in Vaslui, si nu, nu e cu lesbiene spre tristetea unora, si nici nu infiereaza ortodoxia, spre tristetea altora.
In fine, am vazut mult mai multe, inclusiv 4,3,2, Politist adjectiv, Toata lumea din familia noastra, Eu cind vreau sa fluier,fluier – mi se par OK, da nu cred ca as vrea neaparat sa le revad.
N-am vazut si vreau sa vad Undeva la Palilula si Pozitia copilului.
Iarta-mi comentariul infinit, m-a prins tema.
Da, toți s-au omorât cu recomandările. Au fugit care pe unde când au citit.
Te iert pentru comentariul lung și chiar îți mulțumesc, urându-ți bun-venit pe blog.
Mersi de sugestii.
Personal cred că un film care nu reușește să scape de temele locale (cum ar fi comunismul) nu poate fi, evident, un film universal. Adică se preocupă de chestii geografice, sau cel puțin nu poate trece de ele, în loc să ajungă la esențe, care nu depind de spațiu/loc. Dar să vedem…