În continuarea articolului de ieri - Bacul sub lupă (1) - astăzi vă invit să lecturaţi alt text, intitulat Rezultatele dezastruase la BAC. Aruncăm camerele video? şi postat tot pe CriticAtac de Maria Cernat. Dânsa scrie:

În primul rând, unul dintre cele mai triste lucruri dovedite de camerele video, este faptul că profesorii nu sunt capabili să asigure o supraveghere corectă. Din nou, elevii plătesc oalele sparte în locul profesorilor. Nu pentru elevi sunt puse camerele, ci pentru a ne asigura că profesorii își fac treaba. Elevii vor fi siliți să trăiască la BAC cu stresul camerelor pentru ca profesorii nu pot asigura desfășurarea corectă a examenului. Cum altfel s-ar putea explica faptul că, odată introduse camerele, mai mult de jumătate dintre elevi nu mai promovează examenul?

Într-adevăr faptul nu poate fi explicat decât prin aceea că profesorii examinatori nu şi-au făcut treaba în anii precedenţi, lucru pentru care n-au nici o scuză. Dar nu văd problema în a utiliza camere video. Oare arbitrii nu comunică între ei la un meci de fotbal prin sisteme audio? Oare profesorii nu utilizează la rândul lor calculatoare şi instrumente tehnice avansate în laboratoarele din şcoli? De ce n-ar fi şi sălile de examen dotate cu camere video? Şi de ce i-ar stresa pe elevi mai mult aceste camere neînsufleţite decât însăşi profesorii prezenţi în sală? Că doar n-o să-i filmeze scărpinânduse-n cap spre a le pune pozele pe YouTube sau ImageShack. Care-i stresul atunci când ştii că nu ai de gând să copiezi? Dacă dvs treceţi pe lângă un poliţist pe stradă şi aveţi conştiinţa împăcată, vă stresează cu ceva întâlnirea? Viaţa le va da poate teste mult mai stresante.

Dragă Costi Rogozanu, oricât de polițienești ți s-ar părea ție camerele astea de supraveghere, iată că fără ele nu se poate organiza un BAC corect! E ca și cum ai avea o cameră plină de gunoi în care cineva aprinde lumina. În loc să ne concentrăm să scoatem gunoiul afară ce propunem? Să stingem becul, că e polițienesc, dom’le! Când se aprinde camera de luat vederi se vede în toata splendoarea ei toata mizeria acumulată în ultimii douazeci de ani în învățământul românesc. Eu aș vrea să mă concentrez asupra metodelor de a repara lucrurile. Chiar n-aș vrea să stingem iar lumina și să ne punem iar pe copiat.

Excelentă analogie cu aprinderea luminii. Pentru că da, la lumină minciuna dispare. Şi nici o minciună nu-i mai rea decât aceea în care te minţi pe tine însuţi. Ea îţi blochează orice şanse evolutive - căci cum ai putea să încerci măcar să te vindeci când tu eşti convins că eşti perfect sănătos? Ani de-a rândul am preferat să ţinem lumina stinsă dar ne mirăm când auzim că politicieni de vârf nu ştiu conjuga verbul a fi sau şi-au obţinut titlurile plagiind. Acum, camerele video de la bac au aprins lumina. Şi ce vedem este doar vârful unui aisberg. Se pune întrebarea: ce facem? Ne aplecăm serios asupra lui sau stingem lumina la loc în virtutea inerţiei? Poate că dacă navigăm pe întuneric, pretinzând că el n-ar exista, cine ştie, vom supravieţui cumva contactului...

Camerele video ne arată faptul că mulți absolvenți nu promoveaza la BAC. Dar tot ele ne arată ceva în plus: este nefiresc modul în care au ajuns să promoveze an de an elevi care abia știu să scrie și să citească. Presați de factori care nu țin de performanța școlară profesorii au promovat ani de-a rândul elevi care nu meritau poate să treacă nici de clasa a V-a.

Taci tu Mărie, că nu există nici un aisberg! Stinge lumina şi treci la loc în pat. Fii fată de comitet!...

Costi Rogozanu încearcă să facă o corelație între “relaxarea” codului muncii și procentele reduse de promovare la BAC. Vreau să îl dezamăgesc: o dimplomă falsă nu te scoate din starea de exploatat. Atâta vreme cât absolvenții promovau copiind diploma lor nu valora nimic. Cosmeticiana mea e absolventă de facultate particulară, la fel și coafeza și pedichiurista! Deci au și liceu și facultate, dar tot la tuns păr și curațat călcâie au rămas.

Ei... hai că deja-i ridicol. Cum adică, vrei să zici că dacă pe diploma mea scrie doctor în informatică dar eu n-am habar de nici un limbaj de programare, pus în faţa unui calculator nu mă voi descurca? Deci ce tare, asta-i ca şi cum ai zice că dacă am asigurare pe viaţă pot să mor. Ce chestie! Unde-aţi făcut voi şcoala de gândiţi aşa? Păi uite proba contrară: pot să plagiez în teza de doctorat şi tot ajung să exploatez! Pe cine? Păi pe ăia care n-au plagiat. Pam-pam!

În concluzie avem două texte: cel pe care l-am comentat ieri şi cel din care-am citat mai sus. Primul zice să stingem lumina, în baza unei idei, aş numi-o eu, socialiste. Al doilea spune să investigăm mai departe. Primul zice să tratăm durerea apărută cu un paracetamol. Al doilea spune să vedem din ce cauză a apărut acea durere şi apoi să tratăm efectul. Voi subscrieţi cărei teorii doriţi. Eu unul cred că medicina alopată nu-i decât începutul sfârşitului...