Da, e un imperativ. Aveţi nevoie de motivaţii? Uitaţi-vă puţin în jurul vostru. Câţi oameni neştiutori într-ale politicii vă înconjoară? Ei bine, gândiţi-vă că ce se-aseamănă se-adună ei vor vota. Gândiţi-vă la toţi nebunii din oraşul vostru care vor vota. Sau la toţi simpatizanţii partidului pe care-l pomeniţi cel mai des printre sfinţi şi icoane. Şi care probabil vor vota.

Sunteţi adult, aveţi buletin şi drept de vot? Exercitaţi-l. Nu vă spun pe cine să votaţi. Dar vă spun să votaţi. Patru ani depindeţi de deciziile lor. O dată la patru ani, o zi, arătaţi-le că depind de decizia voastră. Mergeţi şi votaţi, fie şi numai pentru iluzia că puteţi schimba ceva. Este reală!

A, vă este greu? Vă este lene? Bun, dar atunci nu sunteţi oameni. Dacă preferaţi să vegetaţi acasă, în faţa televizorului, sunteţi legume. Nu vă place politica, nu vă pasă de candidaturi, nu vreţi să vă implicaţi? Am înţeles. Dar să nu vă aud mai târziu că vă plângeţi de străzi neasfaltate. Şi să nu văd că scrieţi pe bloguri articole despre cât de coruptă e administraţia locală în frunte cu primarul. Aţi fost la vot?

Sau vă e frică că v-or vedea bărbaţii şi şi-or face idei cum că aveţi şi alte preocupări decât să-i serviţi cu bere la meci? Sau că v-or vedea amantele şi-or crede cumva că sunteţi responsabili? Mm? Prin urmare treziţi-vă devreme, aranjaţi-vă, bărbieriţi-vă, parfumaţi-vă, îmbrăcaţi-vă elegant şi mergeţi la vot. Că eu stau acasă de şase.