Campionatul de fotbal Euro 2012 ne serveşte o lecţie de civilizaţie. Mă refer la partida Spania - Irlanda, desfăşurată joi şi încheiată cu scorul de 4-0. Spre finalul meciului, deşi Irlanda era dominată total de Spania (atât pe tabela de marcaj cât şi în joc), deşi cu şansele de calificare în optimi spulberate1, cei circa 20000 de fani irlandezi din tribune au creat un spectacol fabulos cântând la unison şi bucurându-se pentru fotbal. Suporterii spanioli i-au aplaudat iar Vicente del Bosque (antrenorul echipei spaniole) a declarat că a învăţat o lecţie de la ei şi că în partida care urmează cu Croaţia nu se vor dezice de fotbal şi vor juca pentru goluri şi pentru spectacol2.
Oarecum magică faza, să fii învins la diferenţă de 4 goluri şi să ai 20000 de suporteri care te susţin necondiţionat şi care fac atmosfera în tribune în loc să te huiduie sau să fie dezamăgiţi. Prin comparaţie îmi vin în minte galeriile de suporteri români, fie că sunt ai Stelei, ai lui Dinamo sau ai altei echipe de club, şi manifestările lor violente. Sigur, nu suntem singurii, englezii sunt renumiţi pentru "ardoarea" de care dau dovadă suporterii lor. În concluzie acelaşi sport, public diferit. Revenind, un Euro 2012 (din cât am văzut) fără atâtea violenţe sau accidente ca în anii trecuţi, fără gesturi urâte pe teren, fără mitocănie în băncile tehnice.
În ce măsură un sport defineşte societatea care îl practică? Poate într-una destul de mare. Dar cred că un sport nu înseamnă doar regulile jocului şi cei - câţiva - care îl practică ci şi publicul spectator şi reacţiile acestuia la joc. Sigur, există multă prostie, multă vulgaritate şi mulţi oameni grosieri. Dar cu timpul s-or decanta şi purifica apele, mă gândesc. Căci prostia, vorba citatului, n-are început dar trebuie să aibă un sfârşit...
- partida anterioară din grupă cu Croaţia se terminase cu 1-3 pentru croaţi; nu că ar mai conta dar nici următoarea partidă, cu Italia, care se va juca luni, nu se arată favorabilă irlandezilor [↩]
- un rezultat de 2-2 cu croaţii ar califica atât Spania cât şi Croaţia, eliminând Italia indiferent de rezultatul meciului ei cu Irlanda [↩]
asta îmi aminteşte de faptul că în vacanţă am avut ocazia să văd pe viu ceea ce ai scris: barul irlandez din staţiune era plin de oameni verzi care, în ciuda faptului că echipa lor era bătută crunt de campioana mondială şi europeană, cântau fluturând cu mândrie batistele steag. i-am urmărit minute în şir, cuprinsă de o emoţie aparte. în comparaţie cu ei, olandezii erau livizi pe sub tricourile portocalii, englezii erau beţi ca şi suedezii.
Iată că se confirmă din mai multe surse. Or să ajungă departe irlandezii aşa… Eu sper să le preia modelul cât mai multă lume.