Cosmogonie

La început a fost tăcere. Lipsa oricărui sunet. Cât a durat această stare nu se ştie, căci şi timpul era tăcut. Poate a fost o clipă, poate a fost o eternitate. La un moment dat însă, în acel spaţiu, poate infinit sau poate punctiform, a apărut imaginea unei viori. Nu era o vioară fizică, cu corzi şi arcuş, din lemn şi în forma pe care-o cunoaştem. De fapt, nici nu era în formă de vioară. Era doar o idee. Dar era de ajuns pentru ca tăcerea existentă să curgă şi să se filtreze prin ea... Şi astfel au apărut primele sunete.

Sunetele s-au compus între ele şi au dat naştere altor sunete şi treptat, în locul tăcerii originare, a început să se audă o sublimă melodie... Un acord al acestei melodii a dat naştere timpului. Un altul spaţiului şi astfel s-a format întinderea sau cadrul în care acest univers există. Din aceste sunete au izvorât apoi stelele, planetele, soarele, luna şi tot ceea ce vedem şi nu vedem. Din aceste sunete au fost create şi sufletele noastre.

Da, ştiu, o să mă contraziceţi. Dar dacă o să faceţi puţin linişte şi o să ascultaţi cu atenţie, veţi auzi poate ritmurile pe care dansează întregul univers...

Prin compunerea a tot ce există s-a creat o piesă gigantică, infinit mai complexă şi mai diversificată decât sunetele primordiale. Iniţial această piesă era armonioasă. Cu fine acorduri şi nuanţe, cu ecouri profunde sau minunate schimbări de ritm, cu tonuri romantice, afective, extatice sau pline de forţă, ea făcea deliciul oricărui ascultător.

Dar cu timpul au început să se audă, pe ici pe colo, note dizarmonioase.  Iar unele instrumente nebune au dat curs acestora şi au început să le cânte. Şi astfel, în unele zone, acordurile au fost înlocuite de dezacorduri, tonurile sublime de ţiuituri lugubre iar muzica s-a transformat, treptat, în zgomot.

Suntem muzică. Activităţile pe care le facem sunt modelări de sunete. Fiinţele care ne atrag sunt cele care cântă partituri similare. Dar, în zgomotul de fond infernal din jurul nostru, am uitat cel mai adesea realitatea acestor lucruri. Am uitat că putem alege ce cântăm. Şi am început să fredonăm, inconştienţi, note discordante, profanând corzile divine din noi.

Poate când vom face din nou linişte în fiinţa noastră, vom reauzi susurul lacrimilor care ne curg pe obraji şi ritmurile care ne compun sufletul. Până atunci însă, nebuni şi speriaţi, orbecăim într-o lume lipsită de sens. Şi uneori, în rare ocazii, mai auzim câte o piesă, cântată de ceva artist anonim, care ne taie respiraţia şi ne ţintuieşte pe scaun. Pentru că, foarte vag, ne reaminteşte de sunetul din noi...

PS Cosmogonie scrisă la sugestia Simonei via Blog Power. Pe aceeaşi temă mi-au mai plăcut: În liniştea căzută peste lume, Să îmbrăţişăm tăcerea şi Aproape durere.

37 comentarii

  1. “Modelând sunetele” la niscaiva urme aici, pe unde am trecut cu plăcere citind “modelarea sunetelor”. Tăcerea cântă şi cântecul tăcerii este sublim. Trebuie doar să ascultăm atent şi-l vom auzi.
    Să ai o zi liniştită şi faină.

  2. @Nymphetamine

    Adevărat… Uneori însă alege alte zone din univers cu care să vibreze…

    @abbilbal

    Tăcerea este şi ea muzică… una foarte rafinată. :)

  3. … si vibram, uneori la unison, armonic, alteori cum si tu spui dizarmonic…dar vibram, precum corzile, vibram pe strune si in mainile vietii, atinsi sau respinsi :)

    Ai scris intr-o nota de dulce inteligenta, placuta simtirii :)

  4. nu stiu ce sa spun ca-ti dau…o…cioco “merci” ? :)
    m-ai facut sa zambesc ( virgula )cumva cu sufletul.
    articolul asta nu a fost scris, a fost cantat :)
    profund, frumos.
    te-am pupat :*

  5. redfire: sunt încântat că ţi-a plăcut, asculţi şi tu aceeaşi muzică:) mersi şi de cioco :D

  6. Lumea ca muzica si mai apoi ca sursa a vietii iar noi, parte a aceluiasi cantec.. extraordinar! Excelent scris!

    off-topic: te rog sa pui toate celelalte linkuri spre toate articolele participante :)

  7. Mă bucur că ţi-a plăcut, Simona.

    La offtopic, pe de o parte nu are rost să pun linkuri acum pentru că încă se mai pot face înscrieri, pe de alta nu o să pun la toate ci doar la cele care îmi plac, minim 3, conform obişnuinţei şi regulamentului. Asta o să fie cel mai probabil duminică, când o să citesc articolele în vederea votării.

    Ştiu de menţiunea lui Liviu dar ea se referea la “toate articolele” în sensul în care prevede regulamentul, vizându-i mai ales pe cei care pun linkuri doar spre articolele scrise înaintea articolelor proprii, nu pun linkuri deloc sau le pun dar le şterg ulterior.

    Tocmai am vorbit cu Liviu pentru a clarifica aspectul ăsta.

    Dar mersi de atenţionare. :)

  8. Fain articol, mi-a placut foarte mult :”Suntem muzică. Activităţile pe care le facem sunt modelări de sunete. Fiinţele care ne atrag sunt cele care cântă partituri similare.” -chiar interesanta compartia :D

  9. @Carmen

    Are vreo importanţă că îi spui sunet, logos sau cuvânt? :)

    @Liviu

    Nu-i comparaţie ci prezentarea lucrurilor aşa cum sunt ele de fapt! :))

  10. Să ştii că dacă nu consideram importantă faza cu linkurile nu ţi-aş fi atras atenţia. Dacă prietenului tău îi place ciocolata, mai mare bucurie îi faci cumpărându-i o ciocolată, chiar dacă ţie ţi-e indiferentă şi preferi prăjiturile şi te miri că nu se extaziază când îi aduci prăjituri… Mulţumesc pentru comentariu, dar…

  11. Este foarte adevarat ce e scris aici. Pacat insa ca oamenii uita armonia acordurilor sufletelor lor si totul devine o melodie sinistra…

  12. Auzim ce vrem, unii cântec, alţii zgomot, aşa e… Dar tot cântecul se află, ascuns, şi în spatele zgomotului.

    Bun venit, Camelia. Uite cine mă citeşte şi nu ştiam… :)

  13. Nu doar “uite cine mă citeşte”, ci mai cu seamă cum vrea şi cum ştie să te “citească”…glumeam.
    E o treabă şi cu nişte cuvinte, limbajul nostru sufletesc, Lotus, prietene, precum şi cu cel material, cel ce trebuie gândit iar nu simţit, şi se întâmplă atunci când se cere receptarea, cea care pretinde acel coeficient de participare cerebral. Atunci când omul nu e doar o muzică. Dar asta e altă poveste cu omulcântec şi sunetele lui.

  14. Da, frumos ai spus… dar eu aici nu mă refeream doar la un limbaj al sufletului (în să nu-i zic opoziţie dar complementaritate cu cel raţional) ci la Logosul – substrat al întregii Existenţe. Pe care l-am numit sunet. Limbajul sufletului, ca şi cel al minţii, sunt simple acorduri în această imensă piesă care face întreaga fire să danseze… Piesă care, la un capăt, se pierde în Tăcerea din care permanent izvorăşte… piesă care ne poate conduce şi pe noi la tăcere.

    Mulţumesc de gândurile frumoase şi de vizite… :)

  15. Ai vreun dubiu că nu ţi-aş fi desluşit “metafizica lirică”, Lotus? glumesc, fireşte.
    Vrei să îţi vorbesc, nu acum, ci altcândva, despre alchimia sunetelor? Promit să nu fie platitudini dintr-acelea auzite zilnic.

  16. Well, well, ce surpriza. Deci nu sunt numai numai comentariile seci ale Lotusului care se uita la filme ci si gandirea transcedentala care ne framanata creierii tuturor de mai multe ori in viata :D

    Trebuia ca in spatele Lotusului sa se ascunda fiinta care-si vede cu ochi spirituali propria existenta :)

Leave a Reply