Prietenia online

După întâlnirile de lunea trecută1 iată-ne din nou luni, din nou la Blog Power, cu o temă propusă din nou de Psi.2 De data asta sună aşa:

Prieten, mentor, camarad în virtual. Există un blogger din virutal pe care, cunoscându-l şi în real, îl numeşti prieten? Există un blogger care îţi este mentor? Dar camarad?

Ceea ce aduce în prim-plan două noţiuni fundamentale pentru omul modern: internetul şi prietenia. Internetul pentru că astăzi "nu mai putem trăi" fără el, prietenia pentru că este şi va rămâne o coordonată existenţială a omului, indiferentă la trecerea timpului.

După părerea mea, şi o să fac acum o afirmaţie interesantă, scopul sau esenţa internetului este prietenia. De ce? Pentru a răspunde, să privim mai atent cele două noţiuni.

Ce este prietenia? Prietenia este în primul rând o stare de afinitate:  doi oameni au trăiri similare, simt la fel, gândesc la fel, aspiră la fel, au orizonturi comune. A fi prieten înseamnă deci a fi pe aceeaşi lungime de undă cu cineva. Aceasta este esenţa iar alte considerente cad pe locul doi.

Unii ar putea obiecta că mai este necesară afecţiunea, în lipsa căreia simpla potrivire de caracter nu-i de ajuns. Totuşi, empatia şi afecţiunea survin de la sine atunci când se produce starea de unison şi reprezintă de fapt conştientizarea acestei stări. Omul este o fiinţă socială. Mai mulţi oameni aflaţi în acelaşi spaţiu restrâns se vor grupa după un timp pe bază de afinităţi şi interese comune, formând prietenii în mod firesc. Simpatia este o consecinţă a acestui acord dintre ei şi nu o cauză. Dacă vreţi, putem face o analogie cu sexul. De multe ori asociem sexul cu plăcerea dar sexul este definit de interacţiunea intimă dintre cei doi. Plăcerea survine automat când această interacţiune are loc.

O altă obiecţie ar putea fi legată de proximitate: ca să ai un prieten mai este necesar să fiţi apropiaţi fizic. Fals. Apropierea este necesară doar la început, în măsura în care facilitează contactul dintre cei doi oameni. Oare dacă un bun prieten se mută la distanţă sau dacă viaţa, familia şi serviciul vă opresc de la a-l mai vedea prea des, dispare prietenia dintre voi? Invers, câţi dintre amicii de care vă loviţi zilnic vă sunt prieteni la modul autentic? Prietenia nu are atât de mult de-a face, până la urmă, cu distanţa. Nu la modul decisiv, nu în profunzime.

De cealaltă parte avem internetul. Iar internetul înseamnă la modul fundamental comunicare. Comunicare care trece de barierele spaţiului. Un model facil de înţelegere a internetului este telepatia: internetul se aseamănă oarecum cu situaţia în care toţi oamenii de pe planetă ar fi telepaţi, putând comunica liber şi rapid între ei.

Şi cum prietenia înseamnă acord sau afinitate iar internetul este o modalitate de comunicare şi deci de cunoaştere, este banal şi logic nu doar că se pot forma relaţii de prietenie virtuală, dar chiar mai mult, că dacă nu avem nici un prieten virtual atunci ceva nu-i chiar în regulă cu noi. Da, poate nu vor fi prietenii la fel de intense ca cele din offline. Pentru că nici contactul de pe net nu este la fel de intens ca cel din viaţa reală. Da, nu trebuie să ne aruncăm în virtual ignorând viaţa reală. Dar cum să nu-ţi faci prieteni?

Iar dacă netul înseamnă comunicare, care se poate evident împărţi în mai multe categorii (comunicare ştiinţifică, fluxuri de ştiri etc) atunci ce sunt blogurile dacă nu expresia cea mai fidelă a sufletului unei persoane? Dacă wikipedia este ora de chimie de la şcoală atunci ce sunt schimburile de replici din comentariile unui articol de blog decât pălăvrăgeala cu colegii din pauza mare? Şi atunci, încă o dată întreb, cum să nu-ţi faci prieteni şi în virtual?

Într-adevăr, pe internet poţi pune ce poze vrei la avatar. Nu ştii, prin urmare, cum arată celălalt. Nu ştii ce păr are, ce culoare au ochii lui. Dar sunt aceştia factori determinanţi pentru prietenie? Ce culoare a părului vă place vouă? Bun. Au toţi prietenii voştri părul de culoarea respectivă?...

Într-adevăr, pe blog poţi scrie ce vrei. Pe blog te poţi cenzura. Poţi ascunde părţi din tine, părţi pe care nu le doreşti publice. Dar în măsura în care ceea ce scrii, adică părţile pe care le faci publice, sunt reale, în măsura în care scrii onest, ce importanţă are că nu scrii totul? Un prieten este cel care va lua doar cea ce e bun din tine şi va da la o parte tot ce este rău. Un prieten nu te judecă.

"Există un blogger din virutal pe care, cunoscându-l şi în real, îl numeşti prieten?" Nu există nici un bloger pe care să îl cunosc şi în viaţa reală. Dar pe mulţi îi numesc prieteni. Iar dacă mă înşel, greşeala mea să fie. Mentori? Toţi aceia de la care am avut ceva de învăţat, fie şi numai dintr-un gând, o idee sau un articol. Iar camarazi suntem, până la urmă, cu toţii, cel puţin în ce priveşte faptul că toţi ţinem un blog...

Pe aceeaşi temă mi-au plăcut şi recomand: Ca pe strada mare şi Prieteni-bloggeri vs bloggeri-prieteni.

  1. mai mult meta-întâlniri de fapt []
  2. toate-s vechi şi nouă toate []

27 comentarii

    1. probabil de cele mai multe ori lipsa raţiunii duce la ruperea unor relaţii de prietenie… :)

    1. Ce coincidenţă! Vezi? Destinul! Hai să ne întâlnim undeva… :))

      Pe net suntem care de pe unde. Dar ştii vorba aia, munte cu munte se ajunge… Cine ştie.

  1. Ai mare dreptate, dacă nu ai prieteni și în virtual există o problemă. Este un mediu care facilitează comunicarea mentală, fiind eliminate aspectele subiective precum culoarea părului, a ochilor sau a pielii (dacă ești rasist).

    Experiența mea de până acum cu prietenii virtuali a fost una foarte plăcută, iar pasul spre real mi-a adus și mai mare satisfacție. Ți-l recomand :)

    A fost un articol pe gustul meu, felicitări! :)

    1. Păi mi-l poţi recomanda că vezi şi tu, suntem din oraşe diferite. Dar eu nu văd asta ca pe un scop în sine ci ca pe o posibilitate frumoasă. Oricum, pe mulţi n-o să-i întâlneşti niciodată. Dar şi virtual e ok… :)

      PS: ce se adună comentariile sâmbăta… :lol:

    2. cu lopata aș putea spune :)) Lumea dispune mai mult timp liber sau mai mult chef de taste :D

      Nici eu nu-l văd acest pas ca un scop, totul a venit de la sine; cum spui tu, au fost posibilități frumoase :)

  2. “…două noţiuni fundamentale pentru omul modern: internetul şi prietenia. Internetul pentru că astăzi “nu mai putem trăi” fără el, prietenia pentru că este şi va rămâne o coordonată existenţială a omului, indiferentă la trecerea timpului.” – sunt complet de acord cu tine! Felicitari pentru articol – ai abordat subiectul din toate punctele de vedere. Succes!

    1. Io zic că l-am abordat dintr-un anumit punct de vedere, dar am încercat să ofer o perspectivă completă din punctul respectiv. Vezi de exemplu articolul lui Carmen Pricop, e altă abordare… :)

      Mulţumesc.

  3. Ai reusit sa surprinzi toate aspectele la care ma gandeam. Un articol foarte reusit!
    o completare “Au toţi prietenii voştri părul de culoarea respectivă?…” Well.. poate ca unii sau unele isi mai vopsesc parul intre timp :P
    Felicitari pt articol

  4. Asta deja e poezie, mă plec înaintea ei, degeaba am scris rândurile goale de mai sus… :) Totuşi, e doar un simplu articol înscris într-un concurs săptămânal, cu temă dată. Nu participi? :P

Leave a Reply to Lavinia Florentina Rad Cancel reply